CĂLĂTORI (-oresc) I. vb. inlr. 1 A face o călătorie; a merge într’o țară depărtată: am călătorit mult prin țările din apus ¶ 2 Fig. A se mișca pe cer, străbătînd spațiuri imense: cîțiva nori fumurii călătoresc încet pe bolta albastră a cerului VLAH.. II. vb. refl. Fig. A pleca pe-aci încolo, a se duce (în altă parte): nu trecu mult, și ziua se călători CRG. [călător].