CĂRBUNE sm. 1 Lemn ars și stins înainte de a se preface în cenușă: ~ de lemn, mangal, cărbune poros care se obține prin arderea incompletă a lemnelor ferite de aer (🖼 901); a frige pe cărbuni; negru ca un ~, foarte negru, ca un cărbune stins; Fig. ~ acoperit, fățarnic, cel ce tace și mușcă pe furiș: a stinge cărbuni, a descînta (în spec. de deochiu) aruncînd cărbuni aprinși în apă ¶ 2 Jar, jăratec, tăciune stins, mangal: a aprinde cărbunii ¶ 3 Ori-ce rămîne, după o combustiune incompletă, din substanțe organice: a lăsat friptura la foc pînă s’a făcut ~; ~ animal, ~ de case, cărbune care se obține prin arderea incompletă a oaselor de animale, numit și „negru-animal” ¶ 4 🗺 Cărbuni de pămînt (sau de piatră), substanță combustibilă, de origine vegetală, dar mineralizată, care se găsește în pămînt în cantități mari, și e întrebuințată la încălzit, huilă ¶ 5 🔬 ⚡ ~ de retortă, depozitul de pe pereții superiori ai retortelor în care se fabrică gazul de luminat ; bun conducători de electricitate și se întrebuințează la elementele voltaice ¶ 6 🌿 Boală a cerealelor, tăciune 1f © 🩺 🐕 Boală la om și la vite, dalac, bubă-rea [lat. carbonem].