CĂRTURAR I. 1 sm. ‡ Învățat care cunoștea bine legea și sfînta Scriptură pe care o tălmăcea poporului (Ia Evrei) ¶ 2 Învățat, persoană erudită; persoană care știe (multă) carte: eu, biet, nici ~ nu sînt, nici scriitor ISP. ¶ ¶ NECĂRTURAR ¶ 3 Cel ce dă în cărți ca să ghicească norocul cuiva. II. (pl. -are) sn. Trans. Dulăpior în care se păstrează cărți PĂC. [cărtular].