CĂRUCIOR (pl.-oare) sn. 1 dim. CĂRUȚ(Ă): ~ul lui era tras de trei cai negri în front I.-GH. ¶ 2 Căruță mică ce se trage de un om: ~ul se opri în pragul fierăriei, tîrît de o fată ca de 12 ani DLVR. ¶ 3 Căruță mică în care se plimbă copiii (🖼 934): mai la o parte un ~ cu copii GRL. ¶ 4 Căruță mititică cu care se joacă copiii: Dan meșterea un ~ pentru fetiță VLAH..