CĂRUȚĂ (pl.-uțe) sf. 1 Car cu Ioitre sau cu scoarțe, de construcțiune mai ușoară, pentru transportat cantități de mărfuri mai mici sau mai puțin grele, cîteva persoane, etc.: o ~ ferecată în aur cu patru telegari de mîncau foc ISP.; proverb: (nu vrea) nici în car, nici în ~ sau nici în ~ nici în teleguță, nici într’un fel ¶ 2 Încărcătura, conținutul unui astfel de car: o ~ de lemne ¶ 3 = CAR¹ 6 ¶ 4 ‡ ~ de poștă, trăsură ușoară de călătorie: îl lua în căruța de poștie și-l ducea surghiun la Mărgineni ISP. [lat. *carrucea].