căruță Un cuvînt care în aparență nu ridică nici o problemă: legătura cu car pare evidentă. Totuși, dacă pentru neutrul căruț dicționarele sînt unanime în a-l socoti diminutiv. format în romînește de la car, cu sufixul -uț, la căruță găsim divergențe între ele. DA și DLRM nu văd nici o dificultate să-l considere, ca și forma neutră, derivat romînesc cu sufixul -uță ; CADE nu ezită să reconstruiască fără nici o bază, un prototip latin *carrucea ; TDRG, ca de obicei cel mai prudent, trimite la lat. Carrus, comparînd și it. carrozza. Cuvîntul există, exact cu aceeași formă și cu același înțeles, în bulgărește, și sîntem deprinși să nu căutăm explicații diferite pentru bulgară și romînă, acolo unde întîlnim formații identice. РСБКЕ, fără să pomenească nici un cuvînt despre rom. căruță, explică cuvîntul bulgar prin italiană. Spuneam că Tiktin, prudent, trimite la italiană. Nu am înțeles prin aceasta că explicația formei romînești prin italiană, ar avea cea mai mică șansă să fie justă, ci numai că TDRG a văzut că în romînește există o problemă. Anume, nu există nici un feminin în -uță derivat de la un neutru (nici de la un masculin, cum era car la început). De aceea se pune întrebarea dacă nu are dreptate РСБКЕ, și în acest caz rom. căruță ar proveni din bulgărește. În principiu, nu se opune nimic la această soluție. Dar în practică sînt două obiecții : 1. Nu cred că. it. carrozza poate explica pe u din bulgară. 2. Nu putem rupe pe căruță de căruț, iar pe acesta n-avem nici un motiv să nu-l considerăm format în romînește. De aceea cred că bg. каруца e împrumutat din romînește (vezi însă și scr. kàruce „căruță”, karùcati se „carrozzarsi” din italiană), iar rom. căruță e refăcut din pluralul lui căruț. Cuvîntul se folosește destul de des la plural. Au putut influența și cuvintele cu înțeles apropiat : teleagă, teleguță (cf. expresia nici în căruță, nici în teleguță), brișcă, sanie, trăsură etc. Cf. și șarabană < rus. шарабан < fr. char à bancs.