cătinél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (din maĭ vechĭu cătelin, adică „cîte lin”, cîte puțin, din care supt infl. luĭ încetinel, puținel, -ntel, s’a făcut cătenel, apoĭ cătinel. V. cîte). Vechĭ. Azĭ nord. Puțin: cătinică vreme. Adv. Lin, încet: a porni cătinel. Puțin: stăĭ cătinel! – Și cătingan și chitinel (Trans.). Dim. cătineluș.