CĂTINĂ (pl.-ne) sf. 🌿 1 Arbust spinos, cu flori purpurii, care crește cultivat sau spontan, pe lîngă garduri; produce niște bobițe roșii și lungărețe, otrăvitoare; numit și „cătină-de-garduri”, „răchișoară”, „zaharică”, etc. (Lycium vulgare): urcăm din ușor, pe sub bolți de cătini, printre înaltele ferige VLAH. ¶ 2 Arbust spinos, cu frunze albicioase, cu flori galbene ruginii, care produce niște bobițe galbene-portocalii; crește mai ales pe albia rîurilor de la poalele munților; numit și „cătină-albă” (Hippophaē rhamnoīdes) (🖼 981) ¶ 3 CĂTINĂ-MICĂ frumos arbust cu flori albe trandafirii, ale cărui ramuri verzi pot înlocui hameiul în fabricațiunea berei; numit și „cătină-mică” (Myricaria germanica) (🖼 982) ¶ 4 CĂTINĂ-ROȘIE, arbust originar din Europa meridională, care crește prin nisipurile de la marginea rîurilor și e cultivat adesea ca plantă ornamentală (Tamarix gallica) (🖼 983).