darác, darace, s.n. (reg.) Utilaj mecanic de prelucrat lâna, care a înlocuit tradiționala hrebincă. ■ „Daracul vechi era acționat cu mâna și avea două palete dreptunghiulare, cu mânere. În partea inferioară exista un câmp de cuie din sârmă. Una din palete, pe care se pune lâna, era fixată pe un scaun sau pe o laviță, iar cealaltă, în formă de pieptene, trăgea lâna și o scălmăna” (Șainelic, 1996, 64). – Din tc. tarak, darak „pieptene” (Șăineanu, Scriban); din tc. tarak, bg. darak (DEX, MDA).