12 definiții pentru deductiv
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEDUCTIV, -Ă, deductivi, -e, adj. Care procedează prin deducție, care folosește deducția. – Din fr. déductif, lat. deductivus.
deductiv, ~ă a [At: CONV. LIT. III, 283 / Pl: ~i, ~e / E: fr déductif] 1-6 Deductibil (1-6). 7-8 Care procedează prin deducție (1-2). 9-10 Care rezultă din deducție (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDUCTIV, -Ă, deductivi, -e, adj. Care procedează prin deducție, care folosește deducția. ♦ Formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise. – Din fr. déductif, lat. deductivus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DEDUCTIV, -Ă, deductivi, -e, adj. (Spre deosebire de inductiv) Care procedează prin deducție. Metodă deductivă. Raționament deductiv.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDUCTIV, -Ă adj. Care procedează prin deducție. [Cf. lat. deductivus, fr. déductif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDUCTIV, -Ă adj. care procedează prin deducție; care folosește deducția. (< fr. déductif, lat. deductivus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEDUCTIV ~ă (~i, ~e) 1) Care operează cu deducții. 2) Care constă din deducții; bazat pe deducții. /<fr. déductif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deductiv a. care procede prin deducțiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*deductív, -ă adj. (d. lat. deductus, dedus). Care procede pin deducțiune (în opoz. cu inductiv).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deductiv adj. m., pl. deductivi; f. deductivă, pl. deductive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deductiv adj. m., pl. deductivi; f. deductivă, pl. deductive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deductiv adj. m., pl. deductivi; f. sg. deductivă, pl. deductive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
deductiv, deductivăadjectiv
- 1. Care procedează prin deducție, care folosește deducția. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Metodă deductivă. Raționament deductiv. DLRLC
- 1.1. Formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise. DEX '98
-
etimologie:
- déductif DEX '09 DEX '98 DN
- deductivus DEX '09 DEX '98 DN