DEDULCI, ❍ DĂDULCI (-cesc) vb. refl. 1 A mînca de dulce în zi de post: un moșneag s’a dedulcit de nevoie ori din greșală (LUNG.) ¶ 2 Ⓕ A căpăta gust, plăcere la ceva, a se deprinde cu ceva bun: se dedulciseră ca calul la tărîțe (ISP.); se ferește... să se dădulcească cu vițiile și apucăturile lor (JIP.).