DEGERA (ger) I. vb. intr. 1 A îngheța, a amorți de frig: ne lasă fără scînteie de foc în vatră, să degerăm aice (CRG.); mi au degerat picioarele ¶ 2 A se strica de ger: a degerat vița. II. ‼ vb. tr. A face să înghețe, să amorțească de frig, să se strice de ger: pe cine nu-l pîrlește soarele, nu-l degeră nici gerul (DLVR.) [lat. * degelare].