DESBĂRA, DEZ- (-băr) vb. tr. și refl. 1 A (se) scăpa, a (se) cotorosi: așa s’au desbărat într’acea zi de oarba năvală a Turcilor (M.-COST.); ajută-mi, Doamne, să desbăr lumea de o jivină veninoasă (ALECS.) ¶ 2 A (se) scăpa de un învăț, de un nărav, de o deprindere rea: învățul îl desbară bățul (ZNN.); lasă că desbăr eu pe cuscru de cusurul ăsta (ISP.); incapacitatea omului de a se ~ de un șir întreg de învățături (CAR.).

desbărà v. 1. a desface, a desvăța: năravul anevoie îl desbări PANN; 2. a (se) scăpa de cineva sau de ceva: să desbăr lumea de o jivină veninoasă AL. [Formă contrasă din desbăierà, cu sensul generalizat (cf. desbârna)].