Definiția cu ID-ul 444443:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
despot (-ți), s. m. – Tiran. – Mr. dispot. Ngr. δεσπότης (sec. XVI), și modern mai ales la formele der., din fr. despote. – Der. despotic, adj.; despotie, s. f. (înv., regim al unui despot); despotism, s. n., înv., despotismos (sec. XVIII; cf. Gáldi 169).