deznădăjduire sf [At: COD. PUȘC. 76 / V: ~dejd~, ~nedejd~, dasnădej~, dăz~, diz~ / S și: desn~ / Pl: ~ri / E: dez- + nădăjduire] (Înv) 1 Deznădejde (1). 2 (Îlav) Cu (sau în, înv, întru) ~ În mod desperat, deznădăjduit. 3 (Îlav) La ~ Fără ieșire, la desperare. 4 (Îlv) A duce (sau a aduce, a arunca) la ~ ori, înv, a cădea în (sau la) ~ (ori ~ri) A deznădăjdui (1). 5 (Îal) A exaspera.