DEZVOLTARE s. f. (< dezvolta, cf. lat. disvolvere): amplificare, transformare a unei părți de propoziție într-o propoziție corespunzătoare funcției acesteia (fenomen și termen corelativ cu contragere și sinonim cu expansiune – v.). Astfel: „Mergând pe stradă, s-a întâlnit cu un prieten” „În timp ce mergea pe stradă, s-a întâlnit cu un prieten” (complementul circumstanțial de timp dezvoltat în subordonată circumstanțială de timp); „S-a dus la bibliotecă pentru a citi” > „S-a dus la bibliotecă pentru ca să citească” (complementul circumstanțial de scop dezvoltat în subordonată circumstanțială de scop) etc.