DIPLOMAȚIE s. f. 1. Activitate, îndeplinită de organele statului și de reprezentanții și agenții săi peste graniță, care asigură realizarea sarcinilor politicii externe a statului. 2. (Uneori cu sens peiorativ) Conduită abilă, pricepere, dibăcie, rutină de diplomat. De acest inel central va trebui să înnoade o mulțime de fire convergente, o diplomație întreagă și plină de nuanțe. GALACTION, O. I 396. Am niște rochii pentru Sabina... – Va fi nevoie de puțină diplomație ca să le accepte. C. PETRESCU, C. V. 227. [Trahanache:] Trebuie să ai și puțintică diplomație! CARAGIALE, O. I 111. 3. Carieră, profesiune de diplomat; corp diplomatic. Distins cum era, ar fi intrat și în diplomație. M. I. CARAGIALE, C. 116.