disjuncție sf [At: STAMATI, D. / V: dejuncțiune, desjuncțiune, (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr disjonction] 1 Despărțire a obiectelor, a noțiunilor etc. 2 (Med) Separare simplă a unor părți anatomice normal unite sau articulate între ele Si: diastază. 3 Relație logică între două enunțuri care de obicei se exclud reciproc Si: conectiv. 4 Figură de stil care constă în suprimarea conjuncțiilor copulative Si: asindet. 5 Operator logic exprimat prin cuvintele „sau”, „ori” și „fie”. 6 (Rar) Ruptură bruscă a unui curent electric indus.