distributiv, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr distributif lat distributivus] 1 a (Grm) Care separă și individualizează. 2-3 sn, a (Grm; șîs numeral ~) (Numeral) care indică repartizarea unor obiecte sau a unor ființe în grupuri exprimate numeric. 4 a Care împarte. 5 a (Îs) Atenție ~ă Atenție care se poate îndrepta concomitent în mai multe direcții. 6 a (Mat; Log; îs) Operație ~ă Operație care efectuată separat asupra termenilor dintr-o expresie, dă același rezultat ca și în cazul când ar fi aplicată întregii expresii. 7 a (Mat; Log) Care este caracterizat prin distributivitate.