dovadă sf [At: M. COSTIN, O. 247 / V: (înv) ~veadă (pl: ~de) sf / Pl: ~vezi, (îvr) ~veze / E: vsl довада] 1 Lucru care demonstrează ceva Si: probă, (îvr) dovit, (înv) dovedire, (îvr) dovedeală. 2 Mărturie. 3 (Îlav) Ca (sau drept) - Ca semn că. 4 (Îal) Pentru a dovedi că. 5 (Îvr; îlav) Cu ~ În mod real. 6 (Îe) A da ~ (sau ~vezi) de... A manifesta o atitudine, un sentiment, o însușire etc. 7 (Înv) Dovedire (1). 8 (Jur) Probă. 9 (Îe) A face ~ sau a face ~da că... A susține o afirmație în fața unei instanțe judecătorești. 10 (Reg) Martor. 11 (Adesea urmat de determinări, substantive, introduse prin pp „de”) Act, document prin care se adeverește ceva, se recunoaște un fapt sau un drept. modificată