Definiția cu ID-ul 1347566:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
dric, dricuri, s.n. Punctul culminant al zilei, al nopții, al unui anotimp; miez, toi: „În dricu iernii...” (Faiciuc, 1998). – Din magh. dërék „centru, mijloc” (DEX, MDA); cf. vsl. drěkǔ, ceh. drik, sl. drék (Scriban).