DRĂCOAICĂ, drăcoaice, s. f. 1. (În superstiții și în basme) Ființă supranaturală de sex feminin imaginată ca făcînd parte din tagma dracilor; diavoloaică (1). Începe... a juca... luînd și pe draci și pe drăcoaice la joc, cu nepus în masă. CREANGĂ, P. 310. ♦ (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Termen de ocară pentru o ființă de sex feminin. Îl înhățase, drăcoaica [de bufniță], cu ghearele ca o gaiță spurcată și nu-l slăbea nici cît ai da în cremene. ISPIRESCU, L. 212. Nu răspunde drăcoaica. Se vede că-i mînioasă c-am închis-o în odaie. ALECSANDRI, la TDRG. O drăcoaică De șerpoaică... S-a-ncuibat în barba mea. TEODORESCU, P. P. 518. 2. Fig. Fată sau femeie tînără, vioaie, zglobie, isteață, ispititoare, ștrengăriță, care se ține de drăcii; drăcușor, diavoloaică (2). Petiția tot a lăsat-o, drăcoaica. CAMIL PETRESCU, T. II 421. Ei, drăcoaico, drăcoaico, te-am înțeles. C. PETRESCU, Î. II 95.