DUELGIU, duelgii, s. m. (Învechit) 1. Duelist. D-lui boieriul e și duelgiu! ALECSANDRI, T. 1287. 2. Termen disprețuitor cu care, în jurul anului 1848, bătrînii reacționari denumeau pe tinerii progresiști. V. bonjurist. Cînd se mîniau [bătrînii] dădeau și ei tinerilor cîte-un ibrișin pe la nas, numindu-i: bonjuriști, duelgii, pantalonari. CREANGĂ, A. 153.