Definiția cu ID-ul 1347636:
Regionalisme / arhaisme
durăitúră, durăituri, (durătură, durățâtură), s.f. Resturi de lemn ce rezultă în urma tragerii la rindea a scândurilor. ■ (onom.) Durătură, poreclă. – Din dura „a rindelui” + suf. -ăitură.
durăitúră, durăituri, (durătură, durățâtură), s.f. Resturi de lemn ce rezultă în urma tragerii la rindea a scândurilor. ■ (onom.) Durătură, poreclă. – Din dura „a rindelui” + suf. -ăitură.