dúșcă, duște, s.f. Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură: „C-o dușcă de băutură / Să ne umble pă la gură” (Bilțiu, 2015: 139). – Din srb. za dušak „fără să respire”, rus. duška „răgaz” (Cihac, Conev, după DER); din scr. dušak (gen. duška) (DEX, MDA).