ECHILIBRU, echilibre, s. n. 1. Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu-i schimbă starea de mișcare. ◊ Expr. A-și pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuși. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forțe de a-și schimba starea de mișcare a unui corp rigid asupra căruia se exercită. 3. (În expr.) Echilibru bugetar = starea a unui buget în care veniturile sînt egale cu cheltuielile. 4. Fig. Stare de liniște, de armonie, de stabilitate între diferite situații, stări psihice etc. – Fr. équilibre (lat. lit. aequilibrium).