ECONOMIE, (2, 3) economii, s. f. 1. Totalitatea relațiilor de producție dintre oameni, corespunzătoare stadiului de dezvoltare a forțelor de producție ale societății dintr-o anumită epocă. ♦ Economie politică = știință care studiază legile producției sociale și ale repartiției bunurilor materiale pe diferite trepte de dezvoltare a societății omenești. Economie naturală = economie în care se produce direct pentru consum, fără intermediul schimbului, produsele neîmbrăcînd forma marfă. 2. Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau bănești, limitare la strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură. 3. (Concr., la pl.) Bani agonisiți și păstrați pentru satisfacerea anumitor trebuințe. 4. Întocmire, orînduire a planului sau a părților unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziție. [Var.: (înv.) iconomie s. f.] – Fr. économie (< gr.).