ELECTOR, -OARE, electori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva. ♦ (În Germania feudală ; la m., adesea adjectival) Principe sau arhiepiscop care făcea parte din colegiul care alegea pe împărat. 2. (În trecut) Persoană care izbutea să obțină un mare număr de voturi pentru partidul său. – Fr. électeur (lat. lit. elector, -oris).