*ELOCUENȚĂ sf. 1 Ușurința de a se exprima, arta, talentul de a vorbi bine, de a mișca și a convinge prin vorbirea sa ¶ 2 Însușirea a tot ce poate produce aceleași efecte ca elocuența: nu prea aud bine discursul, dar gesturile și mimica sînt de o ~ suficientă VLAH. [fr. éloquénce].