ENGOLPION (pl. -ioane) sn. ⛪ Iconiță rotundă, de smalț, de aur sau de argint, cu chipul lui Dumnezeu Tatăl, ori al Mîntuitorului, ori al sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereul la piept, atîmată de un lănțișor petrecut pe după gît; numită si „panaghiu” sau „panaghion” (🖼1988) [gr. έγχόλπιον].