ENGOLPION (pl. -ioane) sn. ⛪ Iconiță rotundă, de smalț, de aur sau de argint, cu chipul lui Dumnezeu Tatăl, ori al Mîntuitorului, ori al sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereul la piept, atîrnată de un lănțișor petrecut pe după gît; numită și „panaghion” (🖼 1988) [gr. έγκόλπιον].