EPO- „poem, epos”. ◊ gr. epos „povestire, poem, cîntec” > fr. epo-, germ. id., it. id. > rom. epo-. □ ~pee (v. -pee), s. f., specie în versuri a genului epic, de mare întindere, în care sînt narate fapte eroice, legendare sau istorice, dominate de personaje extraordinare sau supranaturale.