*ERETIC, ‡ERETIC I. ⛪ adj. Care constitue o erezie: doctrină ~ă; patriarhul ~ PRV. -MB.. II. sm., ERETICĂ (pl. -ce) sf. Care profesează sau susține o doctrină eretică: de să va găsi să fie eretic, să va certa cu moarte cumplită PRV. -LP.; cela ce-ș va despărți muiarea, pentru căce iaste eretică PRV. -MB. [fr.; ‡ < vsl. eretikŭ].