evacuare sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~cu-a~ / Pl: ~uări / E: evacua] 1 (Med) Eliminare din corpul omenesc a unor reziduuri organice Si: evacuație (1) Cf defecare, excreție, urinare, vomare. 2 (Mil) Părăsire a unui teritoriu de către trupele ocupate, în urma unei înfrângeri, a unui tratat etc. Si: evacuație (2), retragere. 3 (Îs) Spital (sau ambulanță) de ~ Formație sanitară unde sunt îngrijiți răniții și bolnavii de pe front în timp de război. 4 Părăsire impusă de împrejurări a unei încăperi, a unei clădiri, a unui oraș etc. 5 Scoatere a unei persoane sau a unui grup de persoane dintr-un loc expus unei primejdii. 6 (Jur) Scoatere a unei persoane dintr-o locuință pe baza unei hotărâri judecătorești sau din ordinul altei autorități. 7 (Teh) Operație de îndepărtare a apelor colectate de pe un teren, dintr-o mină etc. 8 (Teh) Fază din ciclul mașinilor cu ardere internă, în care cilindrul, după efectuarea lucrului mecanic de către piston, este golit de gazele de ardere. 9 (Teh) Îndepărtare a reziduurilor în urma unui proces tehnologic.