EXCITA, excit, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ; a stimula. ♦ Refl. Se excită, într-o ordine strict determinată, cînd mușchii inspiratori, cînd cei expiratori (ANATOMIA). ♦ A ațîța, a întărîta. ♦ A provoca, a stîrni o senzație, un sentiment. 2. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric. – Fr. exciter (lat. lit. excitare).