FACERE sf. 1 Acțiunea de a face și rezultatul acestei acțiuni; ~ de bine, binefacere: își cheltuește venitul și timpul în faceri de bine I. -GH. ¶ 2 Naștere: durerile facerii; se prăpădise din ~, dînd naștere la doi gemeni CAR. ¶ 3 Creațiune: ~a lumii; Cartea Facerii, Geneza, întîia carte a lui Moisi.