Definiția cu ID-ul 445394:
Etimologice
faliment (falimente), s. n. – Situație de insolvabilitate declarată de o instanță judiciară, bancrută. – Mr. falimentu. It. falimento, în parte prin intermediul ngr. φαλλιμέντο, sau al germ. Falliment, cf. bg. faliment. – Der. falimenta, vb. (a da faliment); falimentar, adj. (în faliment); falit, s. m. (persoană care a dat faliment), din it. fallito.
Exemple de pronunție a termenului „faliment” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50