FALIMENT, falimente, s. n. Stare de insolvabilitate a unei persoane fizice sau juridice, stabilită prin hotărâre judecătorească; fig. ruină, eșec total. ◊ Expr. A da faliment = a) a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș etc.); b) a da greș, a nu reuși într-o acțiune; a se prăbuși. – Din germ. Falliment, it. fallimento.