FASON, fasoane, s. n. 1. (Franțuzism) Felul cum e făcut un lucru, formă (a unei haine, a unei pălării); model, croială. Vestit prin fasonul jiletcilor. NEGRUZZI, S. I 238. 2. Fig. (La pl.; familiar) Nazuri, mofturi, fandoseală. Mare sindrofie la cucoana Savastița; cu lăutari, cu danț... dar mai cu samă cu fasoane, cu priviri galișe. HOGAȘ, DR. II 134.