FELEGEAN, felegene, s. n. (Învechit și arhaizant) Ceașcă (turcească) de cafea, fără toartă, pusă pe un suport. Tata ședea la fereastră în casă și sorbea dintr-un felegean de cafea. SADOVEANU, O. III 525. Lăzi... cu felegene de smalț, cu zarfuri de sîrmă. ODOBESCU, S. I 134. Felegenele de cafea, ciubucile și narghilelele gioacă roluri însămnate în acea sală. ALECSANDRI, C. 104. – Pronunțat: -gean. - Variantă: filigean (ANGHEL-IOSIF, C. L. 144, TEODORESCU, P. P. 613) s. n.