FIGURĂ, figuri, s. f. 1. Chip, față, obraz. ♦ Expr. (Franțuzism) A face figură bună (sau rea) = a face impresie bună (sau rea) celor din jur. (Fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă, a contraria (pe cineva). A face figură de. . . = a avea aerul de. . ., a trece drept. 2. Imagine plastică a unei persoane, a unui animal sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ♦ Figură geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe. ♦ (La jocul de cărți) Carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etc.). ♦ (La șah) Fiecare dintre piesele de joc (rege, nebun etc., p. ext. pion) având forme caracteristice. ♦ Grămadă de nisip, de pietriș etc., care a fost clădită în formă de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai ușor volumul. 3. Persoană. ♦ Persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. 4. (În expr.) Figură de stil sau figură poetică = procedeu stilistic prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvînt, pentru a da mai multă forță imaginii sau expunerii prezentate. ♦ (Logică) Figurile silogismului = forme de silogism care se deosebesc între ele după locul termenului mediu în premise. 5. Poziție sau ansamblu de poziții și de mișcări (la dans, la balet, la scrimă, la patinaj etc.). – Fr. figure (lat. lit. figura).