FLUTURA, flutur, vb. I. 1. Intranz. (Despre fluturi, păsări etc.) A mișca, a bate din aripi ; p. ext. a zbura. 2. Intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se mișca, a se legăna în vint ; a fîlfîi. 3. Intranz. (Reg.; cu determinările « din cap » sau « din coarne ») A mișca, a scutura, a da din cap sau (despre vite) din coarne. 4. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a agita în aer, a face să filfiie. ♦ A învirti prin aer (amenințător) o sabie, un băț etc. – Din fluture.