FLUȘTURA (pl. -tur) vb. intr. 1 A mișca încoace și încolo din cap, în spec. din coarne (vorb. de vite): vorbi mai departe moșneagul, flușturînd din cap LUNG.; să nu te împungă bou ăsta rușetu, că cîteodată cam fluștură din coarne JIP. ¶ 2 A mișca repede și în chip amenințător o sabie, un băț, un biciu, etc., în așa fel încît să producă ca o șuerătură prin aer ¶ 3 A fluiera printre dinți, a șuiera ¶ 4 A răsfira, a flutura.