FRECA (frec) I. vb. tr. 1 A trece de mai multe ori peste ceva cu mîna sau cu un lucru apăsînd: ~ cu mîna, cu peria; ~ scîndurile, parchetul; Fig.: a-și ~ mîinile (de bucurie), a se arăta plin de bucurie ¶ 2 A freca o parte bolnavă a corpului, a fricționa: ~ cu oțet ¶ 3 Fig. familiar A bate: mi-l înhăță și mi-l frecă așa de tare, încît abia au scăpat SB.; 👉 RIDICHE ¶ 4 familiar (în graiul școlarilor). A pune întrebări multe și grele, a examina riguros. II. vb. refl. 1 A freca o parte a corpului cu ceva sau de ceva; a se fricționa: se tot freca la ochi și nu-i venea de loc să crează ISP.; cît te-ai ~ la ochi, într’o clipită: a se ~ cu oțet; a se ~ de zid ¶ 2 A frecventa, a umbla mult într’un loc; a întîlni des pe cineva: încotro te întorci, tot de el te freci ZNN. [lat. frĭcare].