FREMĂTĂTOR, -OĂRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează. Caii sforăiau, suflau greu, mișcînd urechile ciulite, fremătătoare. DUMITRIU, V. L. 9. ◊ Fig. Avea în el un fel de veselie, nu ca a celorlalți, ștearsă și moartă, ci fremătătoare, deznădăjduită, un freamăt ascuns în miezul cel mai dinăuntru al ființei sale. DUMITRIU, B. F. 25.