Definiția cu ID-ul 1344062:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FRUNTE sf. 1 🫀 Partea feței, la om, de la sprîncene pînă unde începe să crească părul: ~ largă, îngustă, sbîrcită; a încreți ~a; a săruta pe ~; cu sudoarea frunții, muncind greu; cu steaua ’n ~, cu sau de șapte palme în ~ sau în piept, care se distinge prin calități extraordinare: mi ți-l punea la pedeapsă, măcar de-ar fi fost de șapte palme în ~ ISP.; proverb: ce ți-e scris, în frunte ți-e pus, omul nu poate scăpa de cele orînduite de soartă ¶ 2 🐕 Partea dinainte a capului la animale ¶ 3 pr. ext. Obrazul, fața; capul: cu ~a senină; a pleca ~a de rușine ¶ 4 Partea de sus sau dinainte a unui lucru, în opoziție cu „coada”: în ~a mesei, în capul mesei; în ~a armatei; la războiu în coadă și la fugă în ~ PANN.; Turcii apucaseră a-și trece o ~ de oaste dincoace de pod VLAH.; e mai bine să fii ~a cozii decît coada frunții NEGR. ¶ 5 Tot ce e mai bun, mai de seamă, mai ales, mai de căpetenie, etc.: au omorît și vre-o 40 de Pași tot aleși, ~a Turcilor NEC.; de ~, de căpetenie, ales, însemnat, de primă calitate: au omorît 30 de boieri, tot de ~ M. -COST. [lat. frontem].