FRÎNTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Rezultatul acțiunii de a frînge ¶ 2 🫀 Locul unde s’a frînt un os, fractură ¶ 3 Bucată frîntă sau ruptă din ceva, fragment; familiar: între frînturile de gînduri ce se rostogoleau în capul său CAR.; îngînă o ~ de cîntec bătrînesc ¶ 4 Frîntură de limbă 👉 FRĂMÎNTARE 2 ¶ 5 Băn. 🚜 Locul din țarină rămas nesemănat unul sau doi ani [lat. *franctura < fractura].