FRÎU (pl. frîne și frîe, ‼ frîuri) sn. 1 Toată curelăria ce se pune pe capul și în gura calului (căpețeala, hățurile sau dîrlogii, zăbala) spre a-l putea mîna ¶ 2 Hățuri: a strînge ~ ¶ 3 Fig. Ceea ce reține în marginile datoriei, rațiunii, etc.; a ținea în ~, a stăpîni (avîntul cuiva); a pune ~, a înfrîna, a pune stavilă, a opri: a pune ~ limbii, patimilor; pune-ți ~ la gură și lacăt la inimă PANN.; a da ~, a lăsa în voie, a da drumul; fără ~, neînfrînat ¶ 4 Frîne pl. Fig. Conducere, cîrmuire: a lua frînele guvernului; îndată însă ce norocul ne dă pe mînă frînele Statului ... lucrurile se scgimbă I. -GH. [lat. frēnum].