FULGER (pl. -ere) sn. 🌦 1 Lumina vie și pătrunzătoare provenită din descărcarea electrică a doi nori, însoțită sau urmată adesea de tunet (🖼 2226): norii deca se lovesc unul cu altul ... lasă sunet și foc, adecă tunet și ~ PRV. -MB.; Fig.: Un ~ se aprinde în ochii lui pe loc ALECS.; un ~ de bucurie; iute ca ~ul; de aci (modern): 🚝 tren ~, care merge cu cea mai mare iuțeală ¶ 2 pr. ext. Trăsnet: cuvintele tale au căzut ca un ~ în gloata ce te înconjura ALECS.; Fig.: toată preuțimea arunca ~e de blăstămuri asupra acelor ce trăgeau tabac ION. ¶ 3 Fig. Eveniment dezastros și neașteptat [lat. fulgĕrem].