fulgerare sf [At: MACEDONSKI, O. I, 163 / Pl: ~rări / E: fulgera] 1 Producere de fulgere (1) în atmosferă Si: fulgerat¹ (1), (rar) fulgerătură (1). 2 (Fig) Sclipire ca un fulger (1) Si: scânteiere, lucire, (var) fulgerătură (2). 3 Privire pătrunzătoare asupra cuiva. 4 (Fig) Ivire fulgerătoare. 5 (Fig) Trecere fulgerătoare. 6 (Pop; rar) Dezvoltare insuficientă a fructelor Si: (reg) închircire. 7 (Fig) Doborâre a cuiva cu o lovitură rapidă și puternică. 8 (Fig) Privire iute și tăioasă aruncată cuiva. 9 (Fig) Străpungere a cuiva cu privirea Si: scrutare. 10 (Fig) Senzație de moment. 11 (Fig) Revelație. 12 (Fig) Durere scurtă și violentă. 13 (Fig) Durată scurtă Si: clipă, moment. 14 (Reg) Boală care afectează oile, nedefinită mai îndeaproape Si: (reg) fulgerat¹ (2), (reg) fulgerează.